AVRAM IANCU
Comuna Avram Iancu prin pozitia sa geografica face parte din zona turistica a Muntilor Apuseni
a treia in judetul Alba, poate cea mai importanta din judet si una din cele mai reprezentative ale tarii si beneficiaza de un cadru natural deosebit de pitoresc, de un patrimoiu social-cultural-istoric deosebit de complex, dar insuficient valorificat prin dotarile turistice.
Fondul turistic este bogat. Astfel, fondul turistic social-cultural-istoric este bine evidentiat: Biserica ortodoxa, ctitorie de la 1792, Casa memoriala „Avram Iancu” si ExpozitIa etnografica, colectia muzeala a Scolii Generale „Avram Iancu”, mesteri vasari fauritori de tulnice, formatia de tulnicarese si „Targul de fete” de pe Muntele Gaina.
FOND TURISTIC NATURAL
Fodul turistic natural este si el reprezentat de: Rezervatia floristica Matu (floarea de colt si garofita de munte), Pesterile din Valea Lertii si Sofii Mutului, Cheile Dobranitei, Strutul, Muntele Gaina, Varful Bihor cu Taul cel Mare, nu in ultimul rand Dealul cu Melci si pescuitul la pastav indigen si lipan.
Sub Matu, pe un tapsan de pe malul stang al raului se inalta Casa Iancului, devenita in anul 1924 Muzeu memorial si monument de arhitactura populara romanesca. Este constructia cea veche, cu nimic schimbata, construita din lemn de tatal Eroului, Alisandru Iancu, la inceputul secolului la XIX-lea.
In apropierea Dealului cu Melci, cu 500 m peste Ariesul Mic, la poalele versantului Strutul, in satul Nemeș se afla o splendida cadere de apa, strajuita de brazi, cunoscuta Cascada de la Pisoaia.
Comuna Avram Iancu are o identitate ce tine a ne-o face cunoscuta, identitate ce poarta pecetea existentei statornice in varta milenara. Nu ne sfiim a spune ca la capatul drumului ce urca pa Valea Utului (Dobranii), ia muntele in piept din Obarsia Gainii, pe la Izvoarele, pana ca iese din Sesul Onului si de aici cotind spre Cruce.
Natura in comuniune aproape perfecta cu omul, petrece in fiecare an, in preajma sarbatorii de Ilie Proroc (20 iulie) coborarea vitelor de pe munte.
Targul de Fete de pe Muntele Gaina este mai vechi decat se crede. El dateaza din perioada plamadirii poporului in aceste parti. La inceput a fost o sarbatoare pastoreasca, intocmai cum este sarbatoarea macedo-romanilor de Sfanta Marie (San Marina).
Datorita inaltului sau acoperis, precum si muntelui care ii sta de straja in spate, casa cu numai doua incaperi pare si mai scunda decat este in realitate. Aceasta impresie este intarita si de ingustimea ferestelor ce sunt cu putin mai mari decat palma. In aceasta casa s-a nascut pe „vremea cireselor”, in anul 1824, Craiul Muntilor.
Acest sanctuar de frumusete, unde natura si omul au trait intr-o comuniune ce nu poate fi stabilita de cand dureaza in timp, este intregit cu Moara lui Ioachim (moara Gligorestilor), Poarta Iancului-„Usa Bontilor” (pod natural in abruptul calcaros al Matului deasupra crangului cu acelasi nume), aflat la o jumatate de ora de mers de Casa Iancului, Strutul (stanca prefigurata de peisaj in chipul regelui Decebal ce sta cu fata intoarsa spre cer) si nu in cele din urma, de privelistea larga a satului aflat la picioare, atunci cand il privesti de pe stanca abrupta pierduta pana dincolo de varfurile Bihariei, Gainii si Draghitii.
Si aceasta nu reprezinta tot din ceea ce inseamna aici, in partea de jos a comunei, frumusete naturala, peisaj, ca sa te indemne sa admiri si sa pretuiesti sau mai degraba sa patrunzi dincolo de hotarele geografiei.
Usa Bontilor, Munducul, Celariul, Sloiul, Strutul si colnicile ce pornesc dintre ele, unele inierbate, altele ingropate in propiile depuneri aduse de torenti: colnicul Vaii Usii, Munducului, Celariului, Sloiului, Strutului si Vaii Lertii.
Casa-muzeu nu este tot ce ne-a ramas de la Avram Iancu. Trecandu-i pragul, un fior sublim si un elan neinteles te cuprinde asa cum i-a legat pe miile de moti aflati sub comanda sa.
Exista aici, fluierul Iancului, unul din fluierele, multele sale fluiere cu care a adunat in doine si balade tragismul Transilvaniei sale asuprite si oprimate, tot plansul si jalea, lupta si izbanzile unui neam, dornic de cand s-a nascut sa fie liber.
In interiorul „casei dinainte” sunt chelecheul, masa si lavitele pe colt, blidarele, podisorul, leaganul lui Avramut, patul acoperit cu cerga, camnita, lada de zestre si cuierul cu cateva arme de lupta, obiecte ce au ajuns prin vremi pana la noi, crampei ce intruchipeaza momente din viata judelui Alisandru Iancu si a familiei lui.
Expozitia etnografica nu este doar o simpla arhiva de existenta sociala care sa ne ajute sa intelegem cum trebuie privita cultura si civilizatia Tarii Motilor ci si un model de intelepciune si frumusete, numai bun pentru hrana si imbogatirea sufletului cu tot ce-au avut motii mai practic, mai adevarat si mai frumos.
