BAIA DE CRIS
Comuna Baia de Criş face parte din judeţul Hunedoara, ROMÂNIA.
Este aşezată la poalele Munţilor Bihor şi Metaliferi, pe cursul inferior al Văii Crişului Alb, în zona depresionar – deluroasă cunoscută sub denumirea Brad – Hălmagiu.
Coordonate geografice: 44,1666 grade latitudine nordică, 22,7166 grade longitudine estică.
SUPRAFAŢA:
Suprafaţa totală comunei este de 8972 hectare:
402 ha intravilan, 8570 ha extravilan.
5476 ha reprezintă proprietate privată a locuitorilor şi a unor firme.
VECINATĂŢI:
Municipiul Brad (8 km), comuna Vaţa de Jos (11 km), comuna Tomeşti (7 km), comuna Bulzeştii de Sus (22 km).
La sud: Munţii Metaliferi (Zarandului), cu Vârful Caraci (832 m), la nord: Munţii Bihariei.
Prezentare
RELIEF:
Specific unei zone de dealuri cu înălţimi de 300 – 500 m, care mărginesc lunca formată pe cursul superior al râului Crişul Alb.
Altitudinea medie: 350 m.
CLIMA:
Specifică zonelor depresionar – deluroase.
Temperaturi medii anuale: 8 – 9 grade Celsius.
Temperaturi negative (sub 0 grade Celsius): 30 – 40 zile pe an.
Temperaturi caniculare (peste 30 grade Celsius): 10 – 20 zile pe an.
Media precipitaţiilor: 8,5 litri pe metru pătrat, anual. Cantitatile de precipitatii sunt repartizate aproape egal între cele patru anotimpuri.
HIDROGRAFIE:
Principalul curs de apa este râul Crisul Alb, care traversează comuna de la est la vest, pe o lungime de 9,2 km. Lui i se adaugă numeroşi afluenţi, constituiţi de văile şi pârâurile pe care s-au format, de-a lungul vremii ,satele componente: Valea Ruştiului, Valea Şnilului, Valea Racovei (în satul Rişculiţa); Valea Baldovinului, Valea Brădetului (în Baldovin); Valea Caraciului, Valea Minei, Valea Maului (în Ţebea); Valea Răchita, Valea Văleni (în Cărăstău); Valea Vălişoara (în Baia de Criş); Valea Unguroiu, numită şi Valea Roşie din cauza culorii apei, care spală un teren argilos roşcat, cu un mare conţinut de fier (în Lunca); Valea Riştii (în Rişca); Pârâul Buha (în Văleni).
Mai există si Tăul Caraciului (600 m altitudine), o zonă superbă de agrement, care aşteaptă încă investitori care să o valorifice.
Vegetaţia şi fauna
Vegetatia din zona Baia de Cris este alcatuita din paduri de fag, carpen si in mica parte din salcam in partea cu o altitudine mai redusa. Pe unele pante se afla pasuni si fanete.
Fauna este în strânsă legătură cu factorii climatici, relieful, solul şi vegetaţia.
Cele mai răspândite animale sălbatice sunt: lupul, iepurele, mistreţul, vulpea, veveriţa, dihorul, rozătoarele mici, şoarecele de câmp, ariciul, reptile şi diverse păsări ca ciocănitoarea, gaiţa, piţigoiul, cioara, coţofana, cucul, vrăbiile etc.
Dintre animalele domestice cele mai răspândite sunt: bovinele, ovinele, porcinele şi păsările.
Resurse ale solului şi subsolului
Resursele pe care se bazeaza potentialul economic al comunei sunt numai resurse proprii (terenuri arabile, pasuni, fanete, paduri, produse animaliere si vegetale).
Resurse naturale:
Resursele solului sunt in zona padurile de foioase, pasunile si pomii fructiferi plantati razlet.
Resursele subsolului sunt reprezentate de huila, care s-a exploatat pana in anul 1997 cand a fost inchisa mina, ca urmare a inficientei exploatari, urmand sa se redea in circuitul agricol terenurile din jurul exploatarii.
COMUNICATII:
Comuna este situată pe Drumul European 79 (DN 76) Deva – Oradea (2 km pe drum secundar asfaltat până la reşedinţa de comună) şi pe calea ferată Brad – Arad.
Drumurile din comuna Baia de Criş:
– DN 76 Oradea – Deva
– DJ 762 Baia de Criş – Bulzeştii de Sus
– DJ 706 Baia de Criş – Ţebea – Vorţa
– DC 5 Rişculiţa – Tomeşti
Baia de Criș din Hunedoara are o istorie zbuciumată. Așezarea a fost atestată încă din secolul al X-lea, iar în Evul Mediu a fost unul dintre marile centre miniere din Transilvania.
Până în secolul al XIX-lea Baia de Criș a fost reşedinţa administrativă a comitatului Zarand, iar până la începutul secolului XX, aici funcționau o prefectură și o judecătorie.
Aici a murit Avram Iancu,
Avram Iancu a murit în dimineaţa zilei de 10 septembrie 1872, la Baia de Criş (Hunedoara), iar satul în care a trăit în ultimele zile ale vieții, precum și Țebea, au devenit, cu timpul, locuri de pelerinaj pentru românii din toate colțurile țării,locul unde a Avram Iancu fost găzduit în ultimele zile din viață, locul unde a murit, locul unde a fost privegheat – marcate cu plăci comemorative, clădirile istorice ale fostei prefecturi și judecătorii și alte case din secolul al XIX-lea
Mănăstirea franciscană din Baia de Criș
Alături de vestigiile care amintesc de Avram Iancu şi de fruntaşii Răscoalei din 1784, o veche mănăstire franciscană, clădită în centrul localităţii Baia de Criş
Originile mănăstirii din Baia de Criș se pierd în epoca medievală, când pe acelaşi loc ar fi existat o biserică gotică, distrusă într-un incendiu şi lăsată să se ruineze.
„La începutul secolului al XVIII-lea, sub oblăduirea episcopului Ladislau Nádasdy, franciscani bulgari au ajuns în localitate şi au preluat parohia
În timpul răscoalei iobagilor conduşi de Horea, mănăstirea franciscană din Baia de Criș a fost devastată.
Mănăstirea a fost din nou jefuită în timpul Revoluţiei din 1848, când arhivele şi biblioteca i-au fost incendiate. La sfârşitul secolului al XIX-lea, biserica a fost restaurată, iar în prezent este considerată cea mai impunătoare clădire medievală gotică de pe valea Crişului Alb.
În anii ´30, un sfert din cei 900 de locuitori ai satului Baia de Criş erau romano-catolici, iar mănăstirea franciscană a fost locul cel mai încărcat de spiritualitate al acestei comunităţi
Panteonul Moților Țebea
În cimitirul bisericii din Ţebea, mormintele lui Avram Iancu, Ioan Buteanu şi Simeon Groza, lideri ai românilor în timpul Revoluţiei din 1848 – 1849, au devenit locuri de pelerinaj la Serbările Naţionale organizate în fiecare toamnă.
În jurul lor au fost ridicate monumente şi cruci comemorative pentru eroii din Războiul de Independenţă al României, din Primul şi Al Doilea Război Mondial. Mai mulţi stejari au fost plantaţi de-a lungul timpului în vecinătatea lor, însă cel mai faimos dintre ei a rămas Gorunul lui Horea. Este vechi de peste 400 de ani şi se spune că sub acest copac Horea i-a chemat la luptă pe moţi. Sub Fagul Popii, cum era numit Gorunul lui Horea, liderii răsculaţilor din toamna târzie a anului 1784 au plănuit revolte sângeroase ale moţilor împotriva nobilimii maghiare.
