BLAJENI
Comuna Blăjeni, este atestată încă din anul 1439, atunci când apare în mențiuni alături de alte 110 comune din Țara Zarandului.
UAT-ul este alcătuit din opt sate: Blăjeni (reședința), Blăjeni-Vulcan, Criș, Dragu-Brad, Groșuri, Plai, Reț și Sălătruc. Poziția geografică pune comuna în proximitatea unor masive împădurite și a unor reliefuri colinare spre zona montană.
Relieful este caracterizat prin dealuri și culmi împădurite specifice Apusenilor, altitudinile nu sunt extreme, dar terenul este fragmentat și pitoresc, potrivit pentru drumeții. Hidrografia locală este formată din pâraie și cursuri de mici dimensiuni care străbat văile dintre sate, dar și de cursul râului Crișul Alb, având o importanță deosebită pentru identitatea locală, fiind și un element de legătură între satele comunei.
PREZENTARE
Economia UAT-ului Blăjeni este preponderent rurală: agricultură de subzistență, creșterea animalelor, exploatarea lemnului și activități conexe (de exemplu meșteșuguri de prelucrare a lemnului, cunoscute local), precum și mici activități turistice rurale.
Există meșteri locali recunoscuți pentru lucrări tradiționale (șindrilă, tâmplărie) dar și vărărit. În Blăjeni, vărăritul reprezintă un ritual străvechi, practicat de generații de localnici, pentru a asigura albirea și întreținerea locuințelor și a clădirilor gospodărești. Acest obicei este strâns legat de perioada toamnei și iernii, când se pregătește casa pentru anotimpul rece și pentru sărbători.
Patrimoniul cultural este marcat de arhitectura tradițională rurală, biserici (inclusiv construcții din lemn în sate) și urme istorice legate de viața Țării Moților; unele relatări locale amintesc de evenimente sau personalități istorice care au trecut prin zonă, ceea ce conferă un plus de valoare culturală pentru vizitatori interesați de istorie și etnografie.
Pentru vizitatorii interesați: Blăjeni oferă peisaje liniștitoare, trasee de drumeție, posibilități de cazare în case tradiționale și experiențe de meșteșug local — o destinație potrivită pentru cei care caută natură, tradiție și liniște departe de centrele urbane.
Un reper important pentru viața culturală a comunei este Centrul de Păstrare și Promovare a Tradițiilor din satul Criș. Acesta are rolul de a conserva și valorifica patrimoniul cultural local. Centrul a fost înființat pentru a conserva și promova patrimoniul etnografic local (costume, unelte, obiecte de gospodărie) și pentru a reactiva meșteșugurile tradiționale din Țara Zarandului.
Astfel, Comuna Blăjeni, așezată în inima Țării Zarandului, reprezintă un exemplu remarcabil de comunitate rurală care îmbină armonios tradiția cu modernitatea. Natura bogată, apele curate ale Crișului Alb, relieful pitoresc și patrimoniul cultural autentic conturează o identitate locală puternică, în care valorile moțești sunt încă vii.
Obiective turistice și culturale:
- Bisericile de lemn din satele Sălătruc și Groșuri, monumente istorice datând din secolele XVIII–XIX, care păstrează picturi și elemente arhitecturale valoroase.
- Centrul de Păstrare și Promovare a Tradițiilor din Satul Criș, care oferă vizitatorilor experiențe autentice legate de meșteșuguri, port popular.
- Valea Crișului Alb, cu peisaje montane deosebite, locuri de relaxare, zone de pescuit și trasee de drumeție.
- Gospodăriile tradiționale din satele Plai, Blăjeni-Vulcan, Reț, unde se păstrează arhitectura moțească din lemn și piatră.
- Dealul Păltinei – istoria ne duce în timpul Răscoalei din 1784, unde capii răscoalei (Horia, Cloșca și Crișan) s-au întâlnit pe teritoriul Comunei Blăjeni, în locul numit Dealul Păltineilor, la data de 4 noiembrie 1784, unde se leagă frați de cruce.
- Peștera lui Iancu- potrivit tradiției locale, peștera a fost folosită ca adăpost temporar de Avram Iancu și de luptătorii săi în timpul deplasărilor prin Munții Metaliferi. Locul oferea protecție naturală, fiind ascuns între stânci și împădurit, și permitea supravegherea văilor din jur, inclusiv a Crișului Alb, o rută importantă de comunicație între sate. Peștera era folosită nu doar pentru refugiu, ci și ca loc de întâlnire secretă între Avram Iancu și conducătorii locali, pentru a organiza rezistența moților împotriva autorităților habsburgice.
