Comuna Bucium este situata în partea central – vestică estică a judeţului Alba, în bazinul hidrografic superior al râului Abrudel.

Teritoriul administrativ al comunei Bucium are o suprafaţă de 8467 ha, ceea ce reprezintă 1,36% din suprafaţa judeţului Alba si cuprinde localităţile: Bucium – reşedinţa de comună, Angheleşti, Bisericani, Bucium Sat, Cerbu, Ciuculeşti, Coleşeni, Dogăresti, Fereşti, Floresti, Gura Izbitei, Heleşti, Izbicioara, Izbita, Jurcuieşti, Lupuleşti, Măgura, Muntari, Petreni, Poiana, Poieni, Stîlnişoara, Valea Abruzel, Valea Albă, Valea Cerbului, Valea Negrilesii, Valea Poienii, Valea Şesii, Văleni, Vîlcea.

Vecinătăţile teritoriului administrativ al comunei Bucium sunt:

• în S – oraşul Zlatna;
• în SV – comuna Ciuruleasa;
• în V – comuna Roşia Montană şi oraşul Abrud;
• în N – comuna Lupşa;
• în E – comuna Mogoş.

Comuna Bucium cu satele aparţinătoare este aşezată într-un bazin depresional drenat de Valea Buciumanilor, zonă muntoasă aparţinând în întregime Munţilor Metaliferi.

Prima menţiune scrisă referitoare la satul Bucium datează din martie 1595. Ea aparţine lui Sigismund Báthory, care la 22 martie 1595 la Alba Iulia, a asigurat în numele său şi a urmaşilor unele privilegii locuitorilor mai multor sate, printre ele fiind menţionat şi Buchin. Este interesant de menţionat nominalizarea comunei în documente:

1595 – BUCHIN;

1733 – BUTSUMI;

1750 – BUCSUMI;

1760-1762 – BUTSUM;

1854 – BUCSUM, BUCIUM

Revenind la atestarea documentară din 1595, cu referire la toponimele cunoscute în documentele medievale sub forma de Buchin si Bucsum, toponimul are la bază cuvântul buciumă cu înţelesul de cioată, butuc rămas după tăierea copacului, sens cunoscut în câteva localităţi din zonă. El s-a impus prin extensiune după numele unei zone despădurite, care nu mai poate fi precizată şi pastrează amintirea celei mai vechi faze de defrişare.

Monumente istorice, situri arheologice 

• Biserica ortodoxă „Sfinţii Arhangheli” din satul Izbita, construită în secolul al XVIII-lea, al cărui iconostas are o valoare deosebită (este declarată monument istoric)
• Obeliscul inchinat constructorilor soselei Zlatna-Abrud (1838 – 1865) de pe D.N. 74, sat Valea Poienii, din 1865
•  ”Crucea de la Valea lui Stefan”, situata in satul Valea Negrilesii, monument ;
• “Crucea de la Târău”, situata in satul Valea Negrilesii,
• Crucea de drum”, situata in satul Bucium Sat, monument ;
• “Crucea de drum “Țăndrău”, situata in satul Valea Negrilesii, monument ;
•  “Crucea de la Piața”, situata in satul Poieni, monument ;
• “Crucea episcopului Andrei Saguna cu troita”, situată in satul Gura Izbitei, monument ;

Putem aprecia existenţa unui patrimoniu cultural şi etnografic valoros:

• Biserica cea mai veche din comună este cea din Bucium Sat, cu hramul „Buna vestire ”, este ortodoxă şi a fost ridicată la 1680, în altar cu ocazia unei restaurări s-a descoperit o pictură veche din anii 1700;
• Biserica ortodoxă din Bucium Poieni „Înălţarea Domnului”, construită la 1711;
• Biserica ortodoxă „Sfinţii Arhangheli” din satul Izbita, construită în secolul al XVIII – lea, al cărui iconostas are o valoare deosebită (este declarată monument istoric)
• Biserica ortodoxă „Sfinţii Arhangheli
• Biserica ortodoxă din satul Muntari;

În satul Bucium Poieni, pe Muntele Vîlcoi şi Corabia (la Slăvăşoaie) se află două cimitire romane, care atestă vechimea exploatării aurului aici.

În comună a fost ridicat un monument din marmură, în amintirea eroilor Revoluţiei de la 1848–1849 (la Gura Cerbului), iar la Detunata Flocoasă este o cruce săpată în piatră (acolo fiind punctul de observaţie al revoluţionarilor de la 1848).

Numeroasele plăci comemorative existente în comună atestă trecerea pe aceste meleaguri a unor personalităţi de renume mondial si naţional:

Ion Agârbiceanu (a slujit ca preot intre anii 1906-1910 şi a scris aici romanul  ,,Arhanghelii’’ şi nuvelele: ,, Fefeleaga’’ şi  ,,Melentea’’. Pe poteca ce urcă spre Detunate se află casa Fefelegii, eroina din nuvela cu acelaşi nume. In satul Valea Şesii se găseşte Expozitia muzeala „Fefeleaga” sau „Casa Fefeleaga” cum mai este ea numită–inauguratat în primăvara anului 2008 la împlinirea a 100 de ani de la aparitia nuvelei lui Agârbiceanu.

Ion Pop Reteganul (mare folclorist, a lucrat ca învăţător între 1881-1884). Pe o clădire situată chiar lângă şosea citim: „Aici în şcoala întemeiată de Gheorghe Şincai a funcţionat ca învăţător (1881-1884)  marele folclorist Ion Pop Reteganul (1853-1905),”

Ecaterina Varga („Doamna moţilor” a locuit aici între anii 1840-1847, îndemnându-i pe români la luptă pentru drepturile lor). În satul Izbita, pe clădirea fostei şcolii primare citim: „Pe acest loc a fost casa în care a locuit între anii 1840-1847 neînfricata luptătoare pentru drepturile buciumanilor Ecaterina Varga (1802-1852)”; acest imobil a fost donat scolii de catre Ioan Micu, învatator.

De asemenea mai există o placă comemorativă care aminteşte faptul că în anul 1865 au poposit venind de la o şedinţă a societăţii Astra, ţinută la Abrud, Avram Iancu, George Bariţiu, Timotei Cipariu, Axente Sever, Ilie Măcelaru, care împreună cu localnicii au cântat „Deşteaptă-te române”.

O placă situată sus la Detunata Goală ne spune: ”Azi 30 august 1865, George Bariţiu, Avram Iancu, Timotei Cipariu, Axente Sever, Ilie Măcelaru şi mult alt popor au petrecut la Detunata, au venit din Abrud, de la Adunarea „ASTREI”, au fost salutaţi de preotul Iosif Ciura. „…Deşteaptă-te române ! a răsunat peste munţi şi văi.”

La intrarea pe Valea Şesii într-o casă cu parterul din piatră şi etaj din lemn, au fost găzduite mari personalităţi, după cum citim: „Aici în casa familiei David, au poposit în 24.07.1900 venind de la Abrud spre Detunata membrii Societăţii de teatru român în frunte cu Iosif Vulcan, Gheorghe Dima şi Vasile Goldiş.”

Emmanuel de Martonne – mare geograf francez a poposit în localitate în anii 1921 şi 1936, în drum spre Detunate.

Aici s-a născut Emil Dandea, absolvent a Facultăţii de drept din Cluj Napoca şi al Academiei Comerciale din Viena, a fost primar la Târgu Mureş între anii 1922-1926 şi deputat de Mureş în Parlamantul României între anii (1926-1928 şi 1937).

Aici s-a născut Ion I. Agârbiceanu (fiul lui Ion Agarbiceanu), profesor universitar de fizică la Institutul de Petrol şi Gaze Bucuresti si inventatorul laserului romanesc.

In prezent, in satul Bucium (langa primarie) se afla busturile lui Ion Agarbiceanu (preot si scriitor) si Ion I.Agarbiceanu (fizician), precum si casa parohiala in care a locuit Ion Agarbiceanu si familia sa, in perioada in care a fost preot aici.

In com.Bucium, sat.Poieni, peste drum de biserica satului,  s-a infiintat  ,,Expozitie etnografica  a comunei Bucium’’ si  ,,Punctul de memorie colectiva’’, un proiect nou, modern, care prezinta comuna Bucium cu cele 30 de sate, o serie de obiecte vechi care au cate o poveste, precum si istorisiri ale unor localnici.

Din punct de vedere economic, este important a se sublinia faptul că cele mai multe mine, care prin numărul lor demonstreaza prezenţa capitalului străin, se află în Bucium; există dovezi că aici au fost concesionate mai multe puncte de exploatare unor firme străine, de fapt mine vechi abandonate, ca urmare a imposibilităţii producătorilor individuali de a face faţă cheltuielilor sporite pentru exploatarea zăcămintelor în adâncime.

Menţionăm de asemenea, existenţa de băi (mine) pe teritoriul comunei Bucium ca: Baia Domnilor, La Lilieci, Ieruga, Baia Cea de Apă, Baia de la Vârf, Ţâmparul, Hărmănia, Pureca, Baia de la Vârtop şi Baia Vălenilor.

Din punct de vedere geografic comuna Bucium se află în întregime în Carpaţii Occidentali, Munţii Apuseni – Munţii Metaliferi, într-un bazinet depresionar, drenat de Valea Buciumanilor şi înconjurat de vârfuri muntoase cuprinse între 950-1350m, (Măgulicea 955m, Curmătură 1254m, Suligata 1131m, Golianu 1186m, Geamăna 1366m, Vâlcoi 1348m, Petriceaua 1142m). Acest bazinet depresionar este străpuns de unele înălţimi constituite tot din aglomerate vulcanice precum: Frasin 966m, Detunata Goală 1158 m, Detunata Flocoasă 1258m, Dealul Conţu 1053m, Dealul Runcul 924m, unele avand un pronunţat caracter de martor de eroziune

Detunata Goală 1158 m

Detunata Goală situate in com.Bucium-sat.Ciuculesti- din DN 74-DJ 107 I -DC Ciuculesti (asfaltate)- este o rezervaţie naturală cu  o suprafaţă de 24 ha.

Detunata Flocoasă

Detunata Flocoasă are aceeaşi origine şi s-a format în aceleaşi condiţii ca şi piscul vulcanic vecin – Detunata Goală. A fost declarată rezervaţie naturală, singura diferenţă faţă de Detunata Goală este de aspect şi formă, aceasta fiind acoperită de păduri, de unde şi numele de origine populară – Detunata Flocoasă. Are o suprafata protejata de 5,00 ha.

Pe Vârful Negrileasa, la altitudini cuprinse între 1150÷1250m, pe o suprafaţă de 5ha pe interfluviul dintre Valea Negrileasa şi Valea Grozei, se găseşte rezervaţia botanică Poiana Narciselor de la Negrileasa  ce conservă o specie ocrotită de mare efect peisagistic narcisa (Narcissus stellaris).

Climatul zonei este continental – moderat, zonele mai înalte având un microclimat montan cu ierni reci şi căderi de zăpadă importante, care durează de la 4 până la 6 luni. Primăvara şi toamna sunt reci şi umede, cu căderi importante de ploi. Vara este scurtă, cu treceri gradate între anotimpuri.

Temperatura

Media multianuală nu depaşeşte 60C, iar oscilaţiile lunare se situează între – 5,50C în decembrie-februarie şi 12,50C în iulie-august.

Iernile sunt în general geroase şi lungi, temperatura medie a anotimpului rece fiind cuprinsă în cadrul izotermei de -3 – -6˚C. Zilele cu îngheţ se situează în intervalul octombrie-aprilie şi variază între 100 – 150 zile.

Zilele de vară sunt în jur de 80/an şi se întâlnesc în intervalul iunie- august.

Vegetaţia naturală este variată, dar predominantă este cea forestieră. Din totalul suprafeţei de 8467ha, cât are teritoriul administrativ al comunei Bucium, 4730ha sunt acoperite cu păduri. Pădurile sunt în general în amestec (fag, carpen, mesteacăn şi conifere: brad, molid, pin), iar la altitudini mai mari sunt de conifere.

Stratul de arbuşti este format din: alun, soc, măceş, păducel, porumbar, jneapăn, ienupăr, zmeur, afin.

Pe lunci se întâlneşte o vegetaţie formată din sălcii, arin, plop şi rogoz, firuţă şi multe plante medicinale (cicoarea, ciuboţica cucului, coada şoricelului, sunătoarea, cruşinul, muşeţelul).

În păduri cresc diverse specii de ciuperci, din care unele sunt comestibile (gălbiori, păstravi de fag, ghebe, crăiţe, pita vacii, bureţi iuţi, râşcovi etc).

Câteva specii prezente în păduri sunt: brad ,molid ,fag ,carpen ,salcâm , paltinul de munte ,larice cireş .

În vegetaţia ierboasă predomină: pănuşica , iarba vântului , păiuşul roşu ,ţepoşica, firuţa  măcrişul iepurelui şi feriga .

Fauna este bogat reprezentată datorită pădurilor de fag şi conifere, a pajiştilor naturale şi condiţiilor ecologice favorabile pentru dezvoltarea unui fond cinegetic însemnat.

Cadrul natural, vegetaţia şi fauna oferă condiţii prielnice pentru vânătoare.

Dintre speciile cu valoare mai mare pentru vânătoare amintim: căprioarele, vulpile, lupii , iepurii mistreţii , bursucii ,jderi, veveriţe şi pisicile sălbatice .

În zonă trăiesc toate speciile comune de păsări montane. În pădurile de conifere sunt frecvente: forfecuţa ,alunarul , piţigoiul de munte , pănţăruşul , , ierunca , piţigoiul moţat ,piţigoi de brădet huhurezul mare . În cele de foioase, în poieni şi păşuni sunt prezente: porumbelul gulerat corbul ciocănitoarea neagră ,sturzul de vâsc ,mugurarul , cinteza ,etc. Pe lângă cursurile de apă se întâlnesc mierla de apă ,codobatura de munte şi fluierarul de munte .

Păsările răpitoare sunt reprezentate de următoarele specii protejate prin legislaţie naţională şi internaţională: acvila ţipătoare mică ,şorecarul comun ,vinderelul roşu , uliul păsărar  .

Căi de acces: Pe DN 74 modernizat Alba Iulia – Abrud până în satul Cerbu, de unde pe DJ 107 l încă 13 km prin satele; Bucium Sat, Bucium Izbita – Bucium -Valea Alba-Mogos.

Biserica ortodoxă „Sfinţii Arhangheli” din satul Izbita, construită în secolul al XVIII-lea, al cărui iconostas are o valoare deosebită (este declarată monument istoric).