VEGETAȚIE

Vegetaţia este bogată, variată şi diferă în funcţie de altitudine.

     Zona înaltă (mai greu accesibilă şi, în consecinţă, mai puţin populată): păduri compacte de fag în amestec cu brad şi molid – în bazinele superioare ale văilor; mici zone cu vegetaţie arbustivă formată din jneapăn şi ienupăr pitic, dar mai ales pajişti şi fâneţe bogate – pe culmi şi versanţi.

     Cursul mijlociu al văilor: păduri de foioase (fag, carpen, mesteacăn, tei, paltin, frasin, ulm, cireş sălbatic) şi arbuşti de talie mijlocie (alun, soc, corn, păducel, scoruş, cireşul câinelui).

     Luncile: specii ierboase cum sunt zâzania (Lolium perenne), pirul (Agropyron repeus), pătlagina (Plantago media), coada şoricelului (Achillea millefolium), margareta (Chrysantemum leucanthemum), arnica (Arnica montana), trifoiul roşu (Trifolium pratense), amăraua (Centaurea spinulosa) şi zăvoaie, compuse din specii arboricole hidrofile (salcie, plop, anin, răchită).

     O vegetaţie deosebită este cea de mlaştină. Molhaşurile, cum sunt numite prin partea locului, sunt luncile inundabile şi locurile cu multe izvoare de pe versanţii montani, în care cresc din abundenţă rogozul, papura, firuţa, ochiul boului şi mai multe specii de muşchi.

     În rariştile şi locurile proaspăt defrişate pot fi culese fructe de pădure (fragi, mure, zmeură, afine), iar în păduri şi poieni ciupercile comestibile (crăiţe verzi, păstravi de fag, gălbiori, laba ursului, pita vacii, bureţi iuţi, ghebe).

     În flora spontană abundă plantele medicinale: afinul, sunătoarea, chimionul, brusturele, coada şoricelului, ciuboţica cucului, cicoarea, cimbrişorul de câmp, anglicelul, cruşinul, jneapănul, păpădia, măceşul, podbalul, muşeţelul, măselariţa, pătlagina, urzica, vâscul, rostopasca, mesteacănul, zmeurul, teiul etc.

     În rezervaţiile geologice Vâlcan şi Brădişor pot fi întâlnite câteva specii de plante unicat, ca stânjenelul sălbatic şi liliacul sălbatic.

     Un fenomen aparte îl constituie plantarea de pomi mari, în special frasini, de către locuitori, în apropierea gospodăriilor din zonele înalte, ca să le apere de vânturi.  

FAUNĂ

Animalele răpitoare sunt reprezentate în arealul comunei Ciuruleasa doar de lup, vulpe, dihor, nevăstuică şi vidră. Au pradă din abundenţă, formată mai ales din iepuri, căprioare, veveriţe şi şoareci de câmp, ba chiar şi din mistreţi. Sunt foarte răspândite speciile de lilieci şi cârtiţele – care umplu cu muşuroaie păşunile şi fâneţele.

     Fauna ornitologică este mult mai bogată: uliul, şoimul, ciocănitoarea, rândunica, piţigoiul, gaiţa, cioara, coţofana, corbul, bufniţa, pupăza, sticletele şi multe altele.

     Reptilele şi amfibienele sunt mai puţine. Pot fi întâlnite doar şopârla comună, salamandra, şerpi şi diverse specii de broaşte.

     Fauna ihtiologică este foarte săracă şi se găseşte în văile Cerniţei, Buninginei şi Ciurulesei: clean, mreană, zglăvoc.

ECONOMIE

În ceea ce privește economia comunei acesta este foarte slab reprezentată, limitându-se la câteva societăți comerciale cu profil de debitare și exploatare material lemnos, câțiva agenți economici cu profil alimentar si cafenele, un agent economic cu profil de servicii  fabricare de mobilă, 1 agent economic cu prestare de servicii de tipul spălătorie auto  , 1 – 2  firme  cu profil construcții, 2 societăți cu profil de transport intern și internațional  de mărfuri, restul economiei fiind dominat de PFA, IF și ÎI cu profil preponderent agricol.

MUZEE

1 expozitie muzeografică

Expoziția Etnografică Ciuruleasa a fost înființată în anul 2006 la Iniţiativa   preşedintelui Consililui Judeţean Alba,  d-lui Dumitrel Ioan și  a primarului din acea perioadă , Mihalache Ioan.În prezent, această colecție muzeală de obiecte casnice și de artă populară poate fi vizitată în incinta clădirii grădiniței din Ciuruleasa.

Spaţiul rezervat expoziţiei a fost amenajat astfel încât impactul la vederea lui sǎ readucǎ magia de altǎ datǎ a acestui sat, asa cum şi-l amintesc oamenii locului. Un colţ din casa ţărǎneascǎ aduce în atenţie un podişor de lemn cu vase din lut şi ceramicǎ, precum şi câteva icoane pe sticlǎ. Şi în aceastǎ prezentare îşi fac loc obiectele de industrie casnicǎ textilǎ: războiul de ţesut, urzoiul, vârtelniţa, socale, meliţa, maşina de tors, etc. Un alt colţ prezintǎ costumele din comunǎ, specifice portului local. Mai sunt reprezentate obiecte de uz casnic din lemn şi obiecte tradiţionale pentru iluminat. Toate acestea sunt încadrate între pereţii decoraţi cu covoare ţesute manual, chindee şi blide.

MONUMENTE ISTORICE

1. Monumentul ridicat în memoria lui Avram Iancu

Monumentul ridicat în cinstea lui Avram Iancu şi a oştenilor săi este situat în centrul comunei, chiar în faţa Primăriei. El marchează bătăliile din 9 – 10 mai şi 8 – 16 iunie 1849, în care armatele revoluţionarilor transilvăneni au învins trupele maghiare.

2.Biserica ortodoxă  „Sf. Gheorghe” din Ciuruleasa  

Întinderea mare pe care se află plasat satul Ciuruleasa, făcea uneori ca frate cu frate să-şi poarte dorul. Sentimentul religios a unit strâns în jurul Bisericii pe fiii acestui sat, făcând ca, în zilele de sărbătoare să-şi înalţe rugăciuni Tatălui Ceresc, uniţi în jurul păstorului sufletesc. Dragostea de Dumnezeu i-a făcut totodată, să zidească biserica ce are o vechime de peste două sute de ani.

3. Biserica ortodoxă „Sf. Nicolae” din Buninginea

În mijlocul satului  Buninginea se află casa parohială şi biserica ortodoxă. Casa parohială are o vechime de peste 200 de ani. Primul nivel este construit din piatră iar al doilea nivel din lemn, până în anul 1999, când nivelul al doilea sa construit din BCA. Aici au învăţat locuitorii satului carte, până sau construit actualele şcoli. Prin anul 1750 aici se afla o mănăstire din lemn, unde se presupune că vieţuiau 7 călugări.

4. Troiţa de la Gheduleşti

Pe teritoriul satului Buninginea sau dat nenumărate bătălii, ca exemplu între Ciuruleasa şi Vîlcan ( 1849) . La data de 19 mai 1949 maiorul Hatvany Emeric scăpat din crâncenia de pe drumul din localitatea Bucium Cerbu, pe o cale lăturalnică, în dreapta, cu cca. 400 ostaşi, iar când au ajuns între Buninginea şi După Piatră, femeile aşteptau pe deal cu pietre, iar mai în jos la Stănija, un despărţământ a preotului Simion Groza, cu puşti şi lănci.

Sărbători și tradiții cu specific local

Arhitectura tradiţională: case din lemn cu o singură cameră de locuit, încălzită „central” cu ajutorul „camniţei” (un fel de cămin) aflată în mijlocul camerei, cu un „târnaţ” (tindă) pe două laturi şi acoperiş foarte înalt şi abrupt. Aceste construcţii sărăcăcioase au cam dispărut după anii 1980, dar construcţiile noi păstrează elementele arhitecturale, în special în componentele exterioare (decoraţiuni exterioare, acoperiş).          

Tradiţiile legate de sărbătorile de iarnă: în Ajunul Crăciunului, copiii merg “cu steaua” şi cu „piţăra”, un fel de toiag din salcie înflorat, vestind naşterea lui Iisus Hristos, iar în noaptea de Ajun se umblă pe la casele sătenilor „cu colinda” şi „cu Craii” (o piesă de teatru care are ca subiect naşterea lui Iisus; ea descrie evenimentele de la Bethleem, anul zero şi e jucată de câte opt tineri). La colindat se merge pe categorii de vârstă. Participă toată lumea, inclusiv bătrânii. La sărbătorile de iarnă este primit în casă oricine. Colindele sunt foarte multe, foarte frumoase şi au ca subiect viaţa lui Isus şi alte teme biblice.

La Anul Nou, copiii şi tinerii merg cu pluguşorul şi cu capra , vestind un an nou îmbelşugat.    În ajunul Bobotezei, preoţii ortodocşi colindă „cu Iordanul”, însoţiţi de câţiva cantori maturi ori copii. Scopul este  sfinţirea caselor credincioşilor, după încheierea sărbătorilor de iarnă.        Tradiţii legate de Paşte: cu câteva zile înainte şi, mai ales, în noaptea de Înviere, văzduhul răsună de „puşcături”. Sunt mici explozii zgomotoase, pentru obţinerea cărora se folosesc carbid şi ţevi din metal sau lemn confecţionate artizanal.           Cântecele de joc  specifice sunt „ţarinile”. Sunt foarte îndrăgite şi doinele, melodiile de petrecere şi cântecele populare cu text patriotic.