Teritoriul comunei se situează în depresiunea mărginită la est de ramificaţia Munţilor Metaliferi, la vest de Munţii Zarandului, iar la nord de masivul Ruda Muncelului. Prin această depresiune curge, de la nord spre sud, pârâul Vălişoara, afluent al pârâului Căian ce se varsă apoi în Mureş. Comuna se află la altitudinea medie de 561 m și are o suprafaţă totală de 3416,895 ha.

Reţelele de drumuri sunt formate din drumuri comunale şi vicinale şi străzi. În ceea ce priveşte situaţia urbanistică a comunei, aceasta se prezintă astfel: casele de locuit au un regim de înălţime de tip parter şi parter şi un etaj, şi sunt grupate în mai multe zone, la distanţe variabile de la DN 76 şi de-a lungul DN 76. Toate casele sunt racordate la reţeaua de alimentare cu energie electrică. Alimentarea cu apă potabilă se face din surse proprii.

Comuna Vălişoara, cu satele aparţinătoare, sunt aşezări româneşti de munte, care în trecut au aparţinut Domeniului Cetăţii Şoimuş şi Mintia, mari domenii boiereşti menţionate în documentele redactate în limba maghiară de pe vremea Austro-Ungariei. Primele atestări istorice datează din anul 1439 (Stoieneasa), 1484 (Dealu Mare), 1499 (Săliştioara), inițial în grafie maghiară şi apoi în cea românească.

Domeniul cetății Șoimuș a ajuns dupa 1444 în stăpânirea lui Iancu de Hunedoara, iar după 1510, împreună cu domeniile Huniazilor, a ajuns în stăpânirea lui Gheorghe de Brandenburg. Satele Vălişoara, Stoieneasa precum şi Dealu Mare s-au aflat în proximitatea unor evenimente de frământări sociale, precum revolta din 1784 sub conducerea lui Horea, revoluţia lui Avram Iancu din 1848 sau bătălia de la Simeria din 1849 – moment în care bisericile din satele Vălişoara şi Dealu Mare au fost arse de honvezi în timpul retragerii spre Oradea.

Activitatea economică a comunei Vălişoara este caracterizată de existenţa unei comunităţi de afaceri în dezvoltare, reprezentată prin mici societăţi comerciale şi persoane fizice autorizate, cu activitate locală. Tradiţional, în trecut, majoritatea locuitorilor comunei au avut ca activitate principală mineritul, însă după închiderea exploatărilor miniere, populaţia activă a comunei s-a orientat spre alte domenii de activitate.

Datorită amplasării comunei, terenul arabil cultivat nu permite obţinerea unor producţii mari şi nu se pot cultiva decât culturile de bază. Producţiile obţinute nu sunt destinate comercializării, fiind folosite în gospodăriile populaţiei pentru hrana populaţiei şi a animalelor din gospodării. Întrucât din activităţile agricole şi din creşterea animalelor nu se poate asigura un trai decent, majoritatea populaţiei active din comună lucrează în diferite domenii de activitate.

Populaţia comunei este de 1060 persoane. Există şi câţiva locuitori ai comunei care sunt plecaţi la muncă în străinătate, din cauza ofertei reduse de locuri de muncă şi a slabelor oportunităţi profesionale existente în zonă. Majoritatea populaţiei este de religie ortodoxă.

În plan cultural, principalul eveniment organizat anual este reprezentat de evenimentul „Vălișoara Tradițională” care urmărește atât promovarea valorilor culturale, cât și facilitarea întâlnirii locuitorilor comunei și reîntoarcerea acestora la valorile strămoșești, și cuprinde activităţi meșteșugărești specifice zonei, o expoziție de obiecte tradiționale, degustări de produse autohtone, dar și un spectacol de muzică populară.